Poveste de iarnă

Prolog

Ningea . De trei zile ningea încontinuu şi nu părea că se va opri curând . Femeia stătea la geam privind spre câmpul alb de parcă acesta i-ar fi vorbit . Îşi strângea spasmodic cardiganul în jurul taliei cu o mână . Era îmbrăcată simplu , de casă cu o pereche de pantaloni scurţi din pânză colorată şi un maiou vechi pe sub cardiganul negru . Avea un aer absent , neliniştit , uşor răvăşit . Îşi prindea buza inferioară între degetul mare şi cel arătător stângând-o . Ştia că sfârşitul e aproape , îi putea simţi prezenţa mai puternic ca oricând . Se apropia cu viteză dinspre răsărit şi curând va ajunge la apus , iar atunci ea nu se va mai putea împotrivi . Obosise , nu mai avea puterea necesară pentru a trece şi de această iarnă . Dacă aceasta avea să fie ultima aşa să fie ! Nu mai rezista . Nu va mai merge pe sfoară deasupra prăpastie , se va lăsa văzduhului . Nu va mai înota până la mal , se va lăsa mării . Mâna i-a alunecat şi unghia i-a pătruns în buză înroşindu-se . Durerea a trezit-o la realitate . Și-a șters sângele și s-a întors spre camera goală . Venea rar , doar pentru iernile lungi ca aceasta , așa că prefera să nu țină prea multe aici , însă acum ideea îi părea absurdă . Străbătuse încăperea și se lăsase să cadă pe podea lângă patul din scânduri . A lua pachetul de cărți de tarot , l-a amestecă cu atenție și a întors ultima carte . Privirea îi înghețase pentru un moment . Își mușcase  buza , dar asta nu făcuse decât ca rana să se redeschidă . Sângele cald începuse să curgă . O picătură se scursese pe podea luând forme ciudate – o inimă , o stea , o sferă perfectă . Se ridicase  în aer oprindu-se în fața ei . Focul din șemineu înghețase albastru . În cameră se făcuse brusc frig . Aerul căpătă mirosul rece al iernii de afară și părea că bate vântul . Briza de interior îi răvăși părul . Un fior o cuprinsese ca și cum  ar fi fost o mână ce îi se încleștă pe gleznă . Apoi urcase pe picior apăsându-i carnea atât de tare încât se învinețea în locurile pe care le-ar fi atins degetele ființei supranaturale . Inima i-se zbătea în piept . Rana de la buză îi zvâcnea dureros , iar frigul îi provoca usturime .

În fața ei s-a format un abur negru dens , nu putea vedea prin el . Aburul s-a metamorfozat , luând forme unei ființe umane . La început a apărut vag , doar conturul corpului ce stătea în genunchi în fața femeii , după un timp, însă , s-au conturat ușor toate trăsăturile bărbatului . S-a întins și prins între buzele mari picătura de sânge ce plutea între ei . Doar de aceasta mai avea nevoi ca corpul său palid și privirea pierdută să fie animate de focul vieții . I-a zâmbit impertinent dar  cum ea a rămas impasibilă , a sărutat-o pe obraz . L-a îndepărtat cu o mișcare largă a mâini și s-a ridicat îndreptându-și atenția spre ibricul care fierbea în șemineu :

–  A trecut ceva timp , vorbi ființa din fum .

– Nu suficient … A deschis cufărul și a scos două cești în care turnă ceaiul .

– Iasomie ! Nu te-ai schimbat deloc . Îl simți și tu nu-i așa ? De aceea te-ai întors . Îți cresc puterile , totul devine mai intens , dar e mai greu de controlat , iar corpul… corpul nu e ca spiritul maleabil , el e rigid , însă și slab , casant . Te sfărâmă din interior spre exterior. A apucat ceașca și a golit-o dintr-o înghițitură . Flăcările i-se reflectau în ochii negrii ca abisul .

– Dacă ai venit doar să îmi amintești că sunt pe moarte te invit să pleci !

–  Dar uiți un lucru , draga mea , cum nu tu m-ai invocat ,  ci am venit din propria inițiativă nu mă poți face să plec .

–  Sângele meu te leagă de lumea noastră , asta îmi dă putere a supra ta .

–  Au contraire ! Asta doar îmi condiționează libertatea de mișcare … El îmi permite să iau formă fizică , să nu fiu doar un joc de lumini în bătaia vântului și da , mă leagă de tine . Nu pot să fiu prea departe de liant-ul meu fără a mă disipa , nu îți dă puterea de a mă trimite de unde am venit .

S-a așezat pe podea îndreptându-și atenția spre conținutul cufărului :

–  Și totuși , ai trecut prin vălul ce separă lumile , doar să … de ce spuneai că ai venit ?

–  Ce carte ți-a ieșit ? Îi prinse mâna . Când ai întrebat cărțile , ce ți-au spus ? E doar o iarnă , au mai fost și altele . Ști și tu , prea bine , oricât de frig ar fi fost , oricât de mult te-ar fi îngropat zăpada , oricât ar fi înghețat Izvorul Vieții și Morții mereu vine primăvara și înflorești . Așadar , ce carte ai tras ? Luna ? Moartea ?

–  Nu contează . Mai ai un minut . Ar trebui sa îl folosești mai bine . A fost doar o picătură, doar nu te aștepți să funcționeze la nesfârșit . Spune ce ai de spus și pleacă .

– Doar nu crezi că voi pleca atât de repede , iarna e abia la început . Vei avea nevoie de mine , dar ai dreptate picătura aceea nu îmi va ajunge așa că mai bine îmi fac rezerve pentru mai târziu .

Și-a amintit că buza încă îi sângera abia când creatura din fum a apucat-o de umeri și i-a supt sângele , apoi a dispărut la fel cum apăruse . Temperatura a urcat la loc . Focul trosnea din nou , dar ea era și mai slăbită ca înainte . Picioarele i-au cedat și s-a prăbușit în genunchi . Nu voia să plângă , însă lacrimile îi străbăteau fața palidă

Reclame
Articol reprezentativ

205

Episodul 1

D.E. ,

Mi-ai cerut o poveste , o poveste bună , amuzantă , interesantă din infinita mea colecţie , ei bine , ar fi putut fi altele mai bune , dar ştiu sigur că aceasta îţi va plăcea . Are acel … cum spuneai ? Neverosimil realism , cam oximoronică construcţia , dar înţeleg ce vrei să spui şi tocmai de aceea am ales-o pe aceasta .

Uneori când rememorez toate aceste întâmplări par atât de îndepărtate încât ar putea fi o cu totul altă viaţă şi , în fond , nici măcar nu sunt amintirile mele ca să le folosec cum vreau . Totuşi , atunci erau atât de puternice , de marcante că nu am putut să nu mi-le însuşesc . În mintea mea a rămas atât de clar , de viu… dar să trecem peste detaliile inutile , cred că ţi-am stârnit destul curiozitatea şi nu vreau să îţi omor prematur interesul .

În urmă cu mulţi ani , pe vremea când încă eram la început de drum şi în faţa mea se aflau studiile , după cum ştii , am locuit în unul dintre acele oraşe universitare , în X . Cartirul de sud , despre care am auzit de curând că s-a închis ( mare greşală!) era în adevăratul sens al cuvântului inima oraşului . Acolo puteai găsi absolut orice ţi-ai fi putut imagina , în special în blocul 5  .Şi dacă nu mă înşală memoria , seara în care a început totul era chiar 5 Octombrie .

Plouase toată ziua . Totul avea mirosul acela rece , curat al începutului unui dezastru iminent . M-am întors acasă spre seară sub protecţia glugii , croindu-mi drum printre stropii de ploaie . Aşezată direct pe scara rece şi udă am întâlnit-o pe Milena , Milena de la mansardă . Stătea turceşte dându-şi ochii peste cap la orice ar fi spus persoana de la celălalt capăt al telefonui în timp ce agita nervoasă dintr-o ţigară . Apariţia mea i-a provocat un zâmbet ascuns uşor în colţul gurii . I-am oferit scuza perfectă pentru a încheia conversaţia . M-am aşezat lângă ea şi mi-a oferit o ţigară , apoi şi-a mai aprins şi ea una . A muşcat din filtru pentru a sparge capsula mentolată lăsând un semicer roşu în urmă :

– Mihai , deja şi-a găsit următorii clienţi , a râs subtil în spatele fumului , dacă şi acum reuşeşte chiar e adevărat ce se pune despre el .

Nu ştiam ce se spune despre el . Nu ştiam multe despre grupul lor divers , noi nu am făcut niciodată parte din el , dar cumva Milena știa tot ce se întâmpla . Ea era idolul nostru atotştiutor , ascunsă în mansarda ei , dar totuşi prezentă lângă toţi .

– Mihai este un fel de Cupidon sau cel puţin aşa se crede el , dar de ceva timp tind să îi dau dreptate . Îi reuşeşte de fiecare dată , a tras un fum , bine exceptându-se pe sine , ceea ce e chiar ironic . Ultima lui provocare , la care s-a auto-invitat e Camilla de la 205 . O şti ? Fata şatenă , slăbuţă , cu ochi frumoşi … În orice caz ! Dacă proiectul sau oricum vrea să îi spună , îi reuşeşte , mă ţin de promisiune şi îl las să încerce şi cum mine . Cine ştie ? Poate chiar are vreun fel de talent ascuns pentru relaţii …

A stins chiştocul de marginea treptei şi a sărit în picioare . Tocurile ei sunau spart pe pavaj şi i-am auzit paşii chiar şi după ce nu i-am mai zărit silueta . Cât des avea acest episod să se repete !

Camilla de la 205 , fata şatenă cu ochi frumoşi ! Vei mai auzi multe despre ea . Cu o seară înainte ieşise în oraş cu un grup de prieteni , altul decât cel obişnuit din blocul 5 . Nu ştiu cum , dar a ajuns în centru . Se distrau . De ce să încheie seara acolo ­­? Au mai sunat câteva persoane , aşa , ca să aibă motiv să mai rămână . Hazardul a făcut ca dintre toţi , doar Dragoş să răspundă . Şi dacă tot a răspuns afirmativ s-au hotărât să mute întreaga manifestare la el . Nicio problemă , Camilla este o fată sociabilă . Şi nu a fost nicio problemă , la început … Au făcut cunoştinţă . Au vorbit . Şti , acea regulă nescrisă , tacit respectată de toţi , prin care îi lăsaţi pe cei doi , oricine ar fi ei „ doi ” , singuri ? Aşa s-a întâmplat şi de această dată . Ce a urmat ? Nu e prea greu de imaginat . Iei fata în braţe , o gâdili , parcă nu se opune , dar nici nu e prea în largul ei . O ridici şi o arunci în pat . Aşa de dragul distracţiei ! Şi tot de dragul distracţiei te aşezi lângă ea şi te asiguri că nu se ridică . Şi chiar aşa , Dragoş de ce ai lăsa-o să plece ? Camilla este o fată frumoasă , sociabilă , inteligentă . Mai întinde coarda puţin ? O mai ciufuleşti puţin , în glumă bineînţele ! Camilla , stai liniştită ! Nu exagera ! Dar , parcă inima îţi bate mai tare şi ar trebui să respiri mai rar . Cum ea încerca să se ridice , iar el să o ţină s-au apropiat şi pentru o secundă respiraţiile lor s-au contopit … Atât . Aici s-au oprit seara , dar momentul nu a trecut neobservat .

Camilla şi-a spus că nu se va mai întoarce niciodată la Dragoş .

Dragoş şi-a spus că o va face pe Camilla să se întoarcă .

Ea nu l-a plăcut pe el .

El a plăcut-o pe ea .

Mihai a văzut provocarea şi a acceptat-o. Cei doi se vor revedea . Cine a spus că e nevoie de arc şi de săgeţi ca să fi Cupidon ? Un profesionist se descurcă în orice situaţie . El este un profesionist .

Banal , simplu , clişeic – cum altfel să fie un început . Dar oricum ar fi el , începutul , e o altă lege nescrisă , va avea şi o continuare…

Articol reprezentativ

Noiembrie

Sufăr de noiembrism!

O boală grea , incurabilă,

Ca să mă scape de ea s-au întrunit toți marii doctori:

Neurologi , cardiologi , psihiatrii și chirurgi de-o potrivă.

Și cum n-au descoperit niciun tratament care să îl trateze simptomele,

Nicio pastilă care s-o amelioreze sau vreun vaccin care s-o prevină,

Au hotărât că cea mai bună soluție este operația .

Mi-au extirpat tumora.

Astfel ar fi putut să o analizeze , disece , studieze și catalogheze.

Ca printr-un miracol medical odată separată de trupul meu

S-a uscat și a murit.

Doctorii care deja visau la premii și recunoștiință țineau în mâini o tumoră stinsă.

Dacă organu’ era sănătos , sufletul trebuie să fie defect.

Însă cum el nu poate fi scos

M-au închis și s-au întors la boli mai ușor de tratat

Nevindecată , cu cicatrici , încă sufăr de noiembrism.

1…2…3…Summer

Calendaristic vorbind , oficial e vară . Și , ei bine…nu știu voi, dar eu m-am bucurat de ea chiar din primele zile. Cum? Cum se spune ? „Asta e o poveste pentru altă dată!” Dacă voi găsi momentul potrivit sau o manieră cât mai puțin plictisitoare , poate că vă voi povesti , până atunci , însă rămâne de văzut ce ne va aduce și am eu un presentiment că vara aceasta promite multe. Poate pentru că , personal am multe planuri sau pentru că deja pare că s-au aliniat unele forțe mai puternice ca noi și oferă semne favorabile. Un lucru e cert , atmosfera de vară s-a instalat pretutindeni , chiar și în această părticică evelină a lumii. Plutește în aer mirosul irezistibil al distracției și libertății. Dăcă am , așa cum îmi place să cred , dreptate sau nu , vã voi spune tot eu cât de curând .

Eveline💙

Totul pentru că poți

Hei acolo !

Mi-au luat o scurtă vacanță de primăvară ușor cam lungă. Nu am mai vorbit de mult. Ce-i drept l-a mine s-au schimbat destul de multe , am fost ocupată și se pare că te-am neglijat. Tu cum mai ești ? Știu că nu ți-e bine. Știu că e greu , mereu e așa. Îți spun un secret atunci când spun că toate se vor rezolva într-un fel sau altul ? Nu cred. Ști și tu , chiar dacă acum pare că nu vei reveni niciodată în lumină. E atât de întuneric acolo și frig și ești singur. Am fost și eu. Și singur îți croiești cale înainte. Nu te întoarce , nu tânji după liniștea ce a fost înaintea furtunii pentru că după ea va răsări soarele , iar cerul va fi mai senin ca niciodată și apa mai liniștită și mai limpede decât ai îndrăznit să cunoști.

Nu încercă să îți ascunzi neputință , durerea , frica. Suntem oameni , iar ele sunt demonii noștri , ne consumă , ne chinuie , duc o luptă neîncetată să ne domine. Acceptă-i și va fi mai ușor să îi domini. Nu te ascunde de ei , dacă îi ți în umbra ființei vor crește. Adu-i în conștient , acolo sunt cel mai vulnerabili. Învață să trăiești împreună cu ei , ci nu fugind. Dar totuși nu uita că pentru cineva ești stâlpul de susținere , refugiul , dacă tu te prăbușești te va urma. Fi puternic atunci când are nevoie de tine , fi puternic pentru că are nevoie de tine și stai liniștit există și refugiul tău , pilonul tău , dacă nu tot în aceeași persoană , atunci în altcineva. Și tot din experiență îți spun că nu există niciun medicament mai bun pentru suflet ca o cafea și un prieten dornic să te înțeleagă…

Îmi/Ne pasă…

Și încă ceva, permite-mi să mă abat puțin de la limba română care îmi e atât de dragă: You are not alone ! Nici acum , nici niciodată

În părticica aceasta de lume și în toate celelalte,

Eveline

Ziua Internațională a Cărților

23 Aprilie- Ziua Internațională a Cărților
Aveam nevoie de o sărbătoare care să ne amintească de ele? Eu , una știu că nu aș putea trăi dacă nu m-aș înconjura pretutindeni de ele , dar poate că așa sunt eu. Mă simt ca acasă în librării și biblioteci sau oriunde găsești cărți. Când mă plictisesc de lumea în care trăim și simt că nu îi mai pot face față , ceea ce se întâmplă destul de des , evadez în lectură. Mă ascund printre pagini , printre cuvinte. Mă regăsesc în personaje , trăiesc alături de ele , sufăr , mor și renasc împreună cu el.
Și se prea poate să nu fiu singura , cel mai sigur nu sunt. Mai văd uneori ochi strălucitori suspinând pasiv în fața vitrinei de la Diverta sau mai aud vag când merg pe stradă citate din vreo poezie care și pe mine m-a atins sau mai citește cineva în autobuz și râde zgomotos atrăgând asupra-i toate privirile. Acum avem filme. Și ce ? Mirosul de cerneală proaspăt tipărită de unic.
În partea aceasta de lume mereu va fi loc pentru cărți , lângă mine mereu va fi o carte , nu plec nicăieri fără una , de orice fel beletristică sau științifică , poezie sau proză , contemporană sau clasică , din spațiul românesc sau universal și dacă vreodată vei face greșeala colosală de a-mi cere vreo recomandare fi gata de un întreg interogatoriu. La ce etapă din viață ești ? Ce carte te-a impresionat până acum ?
De ziua cărților propun să le mai dăm o șansă . Propun să avem măcar un moment de genul „Mamă ști cum e carte cutare?!” sa „Am citit X carte și m-a dat peste cap…”
Și pentru că tot le țin mereu lângă pat:
Ultima carte citită:Zgomotul și Furia a lui Faulkner – defapt și de drept ultimele două , am simțit nevoia să o mai frunzăresc o dată ca să o pot înțelege și cred că va veni și cea de-a treia.
O carte care mi-a plăcut enorm: Portretul lui Dorian Grey de Oscar Wilde-izvor nesecat de citate pentru mai târziu
Eu știu deja ce caut la o carte. Voi ?

Cred că ar trebui  să dai play și să asculți în timp ce citești …

Înainte de toate , o țigară , cred că deja ai înțeles că în această parte de lume pe care îmi place să o consider a mea , orice discuție începe cu o țigară . Gata ? Tu ți-ai aprins una ? Sau nu fumezi ? Dacă ești fumător , te rog , fă-mi această plăcere și hai să fumăm împreună , pentru că vreau din nou să îți vorbesc despre iubire și îmi pare că s-ar potrivi . De această dată , însă nu voi mai fi critică , nu voi mai cere explicații , ci doar voi spune o poveste . Îți plac cele triste ? Sper că da fiind că este despre despărțire …

Dacă ai fi știu că aceea zi avea să fie ultima zi fericită , nu ai fi procedat altfel . Nu vorbesc  despre ziua ce a precedat despărțirea , ci despre aceea ultimă zi de magie , de trăire absurdă , înainte să vă îndepărtați , înainte să îi vezi sau să îți vadă defectele , înainte să îi greșești sau să îți greșească . Nu ai fi încercat să îți creezi o altă amintire ?  Eu cred că , da , pentru că și eu aș fi făcut-o . Nu aș fi lăsat lucruri nespuse , întrebări pentru altă dată sau răspunsuri pentru mai târziu … Probabil că ai fi vrut să îi mai arăți o dată că îți pasă , să te asiguri că știe cât de mult , că să nu mai existe după acele îndoieli . Nu la asta ne raportăm ? La înainte și după declin , cataclism . Dacă l-ai fi prevăzut ce ar fi fost diferit ? Ce ai fi făcut diferit ? Ai fi dat mai multă atenție detaliilor mici . Ce ai vrea să îți amintești și nu poți ? Poate a spus ceva sau a făcut ceva , ce atunci a părut neînsemnat , dar pentru care ai pierdut ore bune încercând să retrăiești . Ar fi durat mai mult îmbrățișarea aia ? Ar fi fost mai strânsă , mai sinceră ? Încă un sărut ?

Dar cine ar fi știu că nu va dura … Pare că avem timp , pare că e nelimitat , că deținem o mică eternitate , însă aceste eternități micuți supraviețuiesc doar captate în interiorul inimii , în realitate avem finități . Tu nu îți regreți momentele de imortalitate ? Nu te-ai întoarce la ele ? Nu ai nimic ce ai vrea să trăiești din nou și cineva alături de care ai vrea să trăiești din nou ?

Ți-am spus că nu îți va lua mai mult de o țigară ? Înainte să o stingem și să ne întoarcem la realitate , să ne așezăm măștile pe față , dacă tot am fumat împreună , voi presupune că s-a creat o legătură și îmi voi permite să te întreb ; te-am făcut să te gândești la cineva ? Te rog , lasă-mă să știu . Nu trebuie să îmi răspunzi public , dar aștept un mesaj în privat .

E timpul să revin la aparențe și să o ascund pe

Eveline

 

Despre fete

Voi fi puțin nedreaptă și vă voi spune un mic secret din interior , din lumea fetelor . Mă voi raporta la mine ; de ce mă machiez și de ce uneori fusta mea e prea scurtă sau prea mulată . Pentru că îmi place , pentru că mă face să mă simt bine . Pare superficial , însă așa este uneori adevărul . Sunt conștientă că am cearcăne și că toată pudra din lume , nu le va acoperii , că nasul meu putea fi mai reușit , că pomeții nu au fost atât de bine conturați de natură sau că obrajii mei sunt prea „ pufoși ” , dar nici dacă slăbesc nu se micșorează . Trăim într-o societate care promovează „frumosul” , iar eu , ca probabil multe alte fete nu mă regăsesc mereu în acest concept ,așa că de ce nu aș corecta ceea ce poate fi corectat . Nu încerc să îi mint pe ceilalți , ci pe mine însămi .  Parcă am ochi mai frumoși dacă sunt conturați . De cele mai multe ori sub stratul de fond de ten ( de glet ) , nu se ascunde un rid sau un coș , ci o fată care nu se simte suficient de frumoasă sau nesigură . Deci , da . Machiajul te mă face mai frumoasă , nu în ochii celorlalți , ci în ochii mei . Când mă privesc în oglindă, nu mai văd fata plânsă sau care nu a dormit suficient , depresiva ci o persoană normală , încrezătoare . De ce nu ? Frumoasă sau măcar drăguță …

Și dacă tot sunt sinceră , din nou , da … Fusta mea are lungimea aceea tocmai pentru a te uita la picioarele mele , iar pantalonii se mulează astfel pe fund tocmai pentru a fi privit . Privit ! Nu mai mult . Însă , ne place să fim admirată . Poate că nu recunoaștem noi mereu , dar avem un orgoliu care uneori are nevoie să fie alintat și răsfățat . Suntem ființe fragile , nesigure .  Avem nevoia de certitudinea că arătam bine . Și crede-mă că știm că ne privești . O putem simți , poate că intră în categoria acelor mici puteri supranaturale cu care am fost înzestrate de natură  . Un ușor compliment , ne face inima să tresară . Dar să nu exageram , ok ? Există în engleză o expresie „the way I dress don`t mean yes ” Nu sunt panaramă dacă decolteul e mai adânc , vreau doar să știu că ți-am atras atenția . Nu suntem orbi , nu aspiră din prima la frumusețea sufletului sau la educație , ci ne lăsam impresionați de impactul vizual , așa că uneori apelez la astfel de „trucuri” pentru a ști că am doborât prima barieră sau pentru a mă convinge că nu sunt așa „nașpa” cum mă cred în general .

 

Elegie în proză

Despre iubire …

Așa ar fi trebuit să încep , însă nu e doar despre iubire , e despre tot ce vine o dată cu ea și nu e numai binele și frumosul , e și durerea , tristețea și suferința și atunci nu e odă , nu e idilă … e elegie . Chiar … ce mai este iubire ? Ce înțeles mai are ? Poate îmi va răspunde cineva , căci eu nu am reușit să îi găsesc un răspuns potrivit până acum . Și vă voi da timp . Voi face o pauză să îmi aprind o țigară , simt nevoia de fum , de ceață . Să îmi acopere încăperea . Vreau să mă văd difuz prin el . Să plutească viu în jurul meu precum fantoma durerii ce arde perfid în pieptul meu . Și dacă scap vreo lacrimă , să pot spune că mi-a intrat fumul în ochi . Nu . Nu , mi-a frât nimeni inima . Îmi e prea frică de așa ceva , ca să permit cuiva să îmi crape cordul oricum fisurat . La cum e cu iubirea , e și normal . 10% edenică , . 90% satanică ,machiavelică . Inefabilă .

Binele ? Bănuiesc că există . Sunt o romantică desăvârșită , pe de-a întregul . Și fac referire la curent , nu la poveste banală cu lumânări și petale de trandafir pe acorduri obosite de vioară . Vorbesc despre trăire , sentimente mai puternice decât propria ființă , de parcă nu și-ar găsi începutul în trupul tău slab , efemer , despre contrast- lumină și întuneric , iubire și ură (Ne întoarcem la subiect , cercul e vicios . Blestemată ciclicitate !  ) . Dar ultimele nu sunt aceleași ? Pot exista independent de cealaltă . Nu au o intensitate similară , nu încep cu :  ” îmi pasă… ” ?

E un dar cu care ești înzestrat…iubirea . Ne este hărăzită o cantitate diferită . Uni au primit-o limitat  , nu pot iubi mai mult . Nu au suficientă . A iubi pe încă cineva înseamnă a lua din iubirea pe care ai oferit-o , a nu-l (o) mai iubi pe celălalt . Dar alții (nefericiții , adesea) o au infinit . Nu se opresc niciodată din a o oferi . Sunt un izvor nesecat .

Sigur în forma ei brută , cristalul neșlefuit . Noi ce am făcut cu el ? În ce l-am transformat ? De ce când mi-am întrebat o prietenă care sunt primele cinci cuvinte care îi vin în minte atunci când îi spun cuvânt , trei dintre ele au fost sex , înșelat și gelozie . S-au strecurat în locul încrederii , fidelității , sincerității . La asta se reduc acum relațiile . Știu că iubirea îmbracă multe forme , e maleabilă , adaptabilă , dar să fim sinceri . Merităm adevărul . Prima dată , nu gândim la dragostea maternă , paternă , între frați , între prieteni , între discipol și maestru , ci la cea desacralizată dintre o evă și un adam * . Vrem relații , pentru că e normal să vrei , pentru că toți au . Și nu sunt ipocrită . Și eu sunt geloasă pe cuplurile fericite , când eu doar mimez fericire din singurătate . Ne aruncăm în beții de cuvinte . ” Te iubesc ” și-a pierdut de mult semnificația . Cerem și dăm tot încă de la început . Principiul maiorescian nu-i așa ? Forme fără fond ! O facem oare pentru că simțim sau pentru că așa se presupune că s-ar face ? E o normă , o regulă ? Îți spun că te… pentru că și tu mi-ai spus și nu vreau să par insensibil(ă) . Sau mai absurd să poți să o f*ți ? Serios , băieți ? De ce ați face asta ? Nu.. De ce o faceți ? Vrem trofee , nu oameni , nume de trecut pe carnețel , povești pentru ceilalți . Da , există excepții , dar cine mai crede în ele dacă grădina e plină de spini . Se încrede rațiune în simțire ?

Și ce faci când celălalt simte mai mult decât tine ? Îl amăgești …Nu e nedrept să profiți , să alimentezi speranțe deșarte . Poate de aceea fetele ajung panarame și băieții nemernici .

Să ne lăsăm puțin măștile , le-am purtat prea mult . Ce-ar fi să învățăm să iubim . E drept să nu știm , doar nu ne-a spus nimeni cum se procedează . Însă nu există corect sau greșit când încerci sincer . Să resacralizăm sentimentul . Să îl purificăm …

Sting țigara . Închid geamul , dincolo de el e o lume ostilă , rece , poate de aceea s-a prelungit iarna . E timpul ca aceea parte din mine care a scris toate acestea să se întoarcă în subconștient . Acea parte numită…

Eveline

205

Episodul 2 Partea a doua

Mihai duse sticla de whisky la gură şi renunţă brusc :

– Şi eu ce obţin dacă vă povestesc ?

-Ce am obţinut şi eu ,  compasiunea celorlalţi . Hai , nu căuta scuze , să scapi !

-Serios , Mihai ! Ana îi sări în spate . De când te cunoaştem noi eşti singur . Nicio relaţie , doar one night stand , cine te-a speriat în aşa hal ?

-Bine , bine … Cassie  urmează . Am hotărât .

-Eu nu am nimic împotrivă râse ea . –

– Fosta ! Daniela ! E de … când te bagă cineva în friend zone , dar  să nu de-a mama dracu să o scoţi din friend zone . Băi ! Toată chestia asta o fost în liceu , în ultimul an oricum a fost partea interesantă . O ştiam de mult timp , eram prieteni destul de buni şi apoi cineva mi-a atras atenţia „Bă , Daniela , ar cam merge , nu ? ” Era drăguţă tipa , nu cine-ştie-ce , dar adevărul e că arăta bine . Uşor feministelor ! Nu daţi ! Ce ? Acum vreţi să şi mint că era frumoasă dacă nu era ? Parcă eram sinceri ? Într-un final , mi-am folosit talentul de Cupidon şi pe mine cu doar cu alţii şi a mers . După nu a mai mers şi ne-am despărţit . Nu prea love story , deci fără happy end . Dar nu asta contează , însă fata mi-a făcut un adevărat show , mai ceva ca Lena lui A. . Eram într-o excursie de final de an , doar ce ne despărţisem şi a încercat să se arunce pe geam de la etajul 2 sau 3  , o prietenă a oprit-o . Eu , unul , sunt mai mult decât sigur că juca teatru , dar părea convingătoare .  Să fi văzut cum plângea ! Şi voi aţi fi crezut-o. O adevărată Drama Queen ! Nu ştiu cum dar s-a încuiat în cameră şi a mai jucat o dată scena cu sinuciderea . A înşirat pastile prin toată camera şi s-a prefăcut leşinată . Am intrat pe geam ca să le deschid celorlalţi , cred că au luat-o la palme ca să îşi revină , dar tipa era lucidă . Cu probleme mintale , dar lucidă . This is the story ! Next !

Întinse sticla de whisky Casandrei :

– Să mă gândesc ! Ah , gata ştiu ! Am petrecut o noapte la munte cu fostul , actualul de atunci şi actualul de acum !

– Asta e mai bună decât , fosta sinucigaşă !(Tibi)

 

 

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑