Septembrie

superthumb

(sursa photo weheartit)

13 Octombrie . O  cafea cu vanilie . O ţigară pufăită .

Sunt „închisă” din nou în turnul meu urban de beton , în sunetul miorlăiturilor şi mirosul cafelei proaspete lângă o carte şi o agendă . De aici , din spatele ferestrei mele cerul e  albastu şi cald , aproape că nu îmi vine a crede că dacă aplec privirea în loc să o ridic voi avea drep privire copacii aurii şi alei acoperite de frunze . Nostalgică , melancolică , ca întotdeauna , gândul mă duce la Septembrie ce doar a trecut . Sub fereastra mea a fost un Septembrie străbătut de furtuni ironic de calde . Parcă între o natură şi cealaltă s-a dat un război . În timp ce prima s-a vrut rece şi necruţătoare , cea de-a doua cu atât mai tare devenea mai dulce , mai caldă . Cu cât vântul , ploile şi frigul ne atacau trupul , cu atât inima bătea cu altă vervă . Ceva pisicesc torcea în noi . Simţeam nevoia iubirii , jocului pueril , simţeam nevoia să ne cuibărim într-un locşor cald unii cu alţii miorlăindu-ne umanitatea . Răniile se deschisese aşteptând părcă să fie în sfârşit cusute corect , ca vindecarea să nu mai fie temporară şi să nu mai fie nevoie niciodată de o redechidere .

Un drum plin ploaie , o alergare prin ploaia torenţială sub gecile mult prea subţiri pentru climatul ce nu mai părea temperat   cu apa şiroindu-ne prin păr , prin haine , dar cu zâmbetul pe buze , cu glume în zâmbet , cu dradoste în glume , cu paşi de dans în lacul de pe  trotoare !

Un îngheţ aproape siberian când geaca de iarnă se ascundea mişeleşte în şifonie spunând că  nu e îcă cerută de calendar ! Ne-am încălzit sub becului din stradă , cu genunchii la piept pe banca rece din parcul de sub fereastra mea , sub aceleşi geaci , trăgând de colţurile unei pături iniţial aduse în glumă , cu îmbrăţişeri în lumina brichetei , dar când toate inimile din cercul nostru strâb şi vicios băteau cu aceeaşi vibraţie , parcă vântul nu mai era atât de rece , parcă frigul nu mai era năprasnic .

Septembrie a avut miros de ciocolată caldă şi Cappuccino cu scorţişoară , de slim-uri cu click ,a avut sunetul unei balade şi al torsului de pisică , o ironie caldă .

De la fereastra mea de vise , din spatele aceleiaşi cutiuţe poştale în aşteptare de scrisori şi poveşti de împărtăşit semnez …

Eveline  ღツ

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: